Gena de ardere a grăsimilor, Mecanism de ardere a grăsimilor,

Cercetatorii din domeniul sanatatii au gasit care este "comutatorul genetic" care poate grabi metabolismul, stimuland organismul sa arda mai multe grasimi, chiar in lipsa miscarii, conform unui studiu publicat in England Journal of Medicine.

Studiul, facut pe soarecii de laborator, a aratat ca subiectii au pierdut jumatate din greutatea corpului lor, dupa ce oamenii de stiinta au stimulat "comutatorul genetic", iar examinarea celulelor adipoase a indicat faptul ca procesul ar putea sa se desfasoare in mod similar si in cazul oamenilor, sustine Manolis Kellis, autor al studiului si profesor in domeniul biologiei computationale la Institutul de Tehnologie din Cambridge, Massachusetts.

Aceasta ne arata ca am reusit sa facem o comutare genetica a metabolismului din inmagazinarea energiei, in consumarea acesteia", a declarat Manolis Kellis.

Este o descoperire impresionanta in industria farmaceutica," a afirmat doctorul Clifford Rosen, director al Institutului de Cercetare din Scarborough, Maine. Obezitatea este o provocare la nivel modial pentru toate centrele de cercetare din domeniul sanatatii si reprezinta o problema care afecteaza mai mult de de milioane de oameni din intreaga lume, conform studiului.

Cercetătorii de la The Scripps Research Institute au reuşit să descopere cu ajutorul experimentelor hormonul care duce la arderea grăsimilor, relatează Science Daily citat de site-ul  descopera. Studiile precedente au arătat că neurotransmiţătorul numit serotonină poate duce la arderea grăsimilor.

Excesul de greutate contribuie la cele mai multe cauze de deces, inclusiv la declansarea bolilor de inima si a accidentelor vasculare cerebrale, dar si a diabetului de tip 2 si cancerului. Inaintea acestui studiu, oamenii de stiinta au gasit o legatura intre obezitate si gena numita FTO, insa, pana de curand, acestia nu au reusit sa dea seama de felul in care mutatiile genetice ale acesteia ar putea face ca oamenii sa ia in greutate.

Kellis si colegii sai au aprofundat aceste studii prin analiza tesutului adipos a peste de persoane, descoperind ca mutatia genei FTO catre declansarea obezitatii a gena de ardere a grăsimilor alte doua alte gene numite IRX3 si IRX5, aflate in interiorul celulelor tesutului adipos. Cei mai multi oameni cred ca greutatea corporala poate fi tinuta sub control in proportie directa cu alimentele digerate si ca daca ard mai multe calorii decat cate consuma, vor pierde in greutate, sustine Kellis.

Insa organismul poate arde grasimea si sub forma de caldura, prin intermediul procesului numit termogeneza. Acest proces se declanseaza atunci cand organismul este expus la temperaturi joase, incepand sa arda grasime pentru a mentine corpul cald si functional, a adaugat acesta.

Genele IRX3 si IRX5 pot fi folosite pe post de comutatori in acest proces, stimuland organismul sa elibereze excesul de energie aflat in celulele adipoase si sa produca arderi, mai degraba decat sa depoziteze grasimea.

Oamenii de stiinta identifica gena in spatele abilitatilor de ardere a energiei grase maro - Biologie - Oamenii de stiinta identifica gena in spatele abilitatilor de ardere a energiei electrice Biologie 19 martie 2 poze Pentru a examina rolul de grăsime brună, cercetătorii de la Salk Institute au creat șoareci în partea de jos care nu au putut exprima gena ERRγ, ceea ce înseamnă că nu ar putea arde grăsimea brună pentru a regla temperatura corpului atunci când este expus la frig și la șoarecii normali sus Credit: Institutul Salk Grăsimea poate fi un răufăcător al timpului nostru, dar nu este corect să pictezi totul cu aceeași pensulă.

Prin inhibarea acestor gene, cercetatorii au crescut nivelul de ardere a grasimilor la persoanele care au un risc crescut de obezitate, conform studiului. Aceasta este o constatare deosebit de importanta care arata ca, in plus fata de dieta si gena de ardere a grăsimilor fizice, obezitatea poate rezulta din schimbarile efectuate la nivel celular", a declarat Melina Claussnitzer, cercetatoare in cadrul Institutului de Cercetare Harvard din Boston.

Autor: G.