Marginea slabă emily de pierdere în greutate de mâine. EFIGIE DE PICTOR DAN HATMANU

Antologie dedicată Centenarului Marii Uniri

Mecanicilor nr. Cei aleşi prin voinţa naţiunei în fruntea treburilor obşteşti […] n'au uitat de visul părinţilor şi moşilor noştri de a avea o Universitate românească în inima Ardealului.

Ei şi-au dat în acelaşi timp seama că poporul nostru reînnoit are o înaltă misiune culturală în Europa centrală. Recunosc în spiritul ardelenesc moştenirea unei tenacităţi, orgoliul libertăţii parcimonios câştigate, un mai accentuat spirit de cetate în ordinea claustrării chiar, dar şi a civilităţii, demnităţii, severităţiiun simţ constructiv marginea slabă emily de pierdere în greutate de mâine al ordinei deci, cu o specifică teamă de «aventură»".

Mircea Zaciu Ca o imensă scenă, Transilvania ÎnAnul Luminii, mă întrebam dacă, înla Centenarul Marii Uniri, vom fi în stare să găsim cumpăna dreaptă, să exaltăm fâşia de lumină din fragmentele de istorie hărţuită ale acestui secol de existenţă?

Să recompunem rotundul unui trecut ale cărui produse suntem, inevitabil şi iremediabil. Să ne procurăm, aşadar, un viitor. Avem un sprijin: limba română, cea care e, zice Eminescu, împărăteasă la ea acasă. Scriitorii marginea slabă emily de pierdere în greutate de mâine pot fi călăuze. Transilvania din cuvinte e şi o propunere de meditaţie.

Eşti român aşa cum alţii sunt englezi, chinezi ori… persani. Nu-i de laudă, nici de pus cenuşă în cap. Nu-i un dar anume şi nici blazon care să te scutească de îndatoririle de om al vremii tale. Cu un accent străin, tânărul îi spune că are examen curând, e student la medicină, la Cluj. Ea ştia că omul se defineşte prin mai multe apartenenţe concentrice, că este el, ca individ, are un nume, o profesiune, dar are şi un loc, un neam, o ţară.

Este neapărat al cuiva şi e bine să se definească prin ai lui. Aş evoca aici şi o scenă din filmul din Jocurile sunt făcute, pe un scenariu semnat de Sartre.

Acolo, cei morţi intră, pe o portiţă pitită într-o fundătură, în tărâmul celă- 5 lalt. Dar ei se pot plimba oricând, nevăzuţi, printre cei vii. Proaspăt locuitor al tărâmului umbrelor, eroul vede, de pildă, un filfizon viu urmat de o suită de strămoşi nevăzuţi, indignaţi de cum le face de râs truda şi numele acest urmaş care i-a uitat. Şi vede şi strămoşi fericiţi că numele le este dus mai departe cu cinste.

Nu contează aici subiectul, ci această imagine a responsabilităţii generaţiilor succesive.

Nu trăim într-un decor rece de mucava, ci într-un freamăt de trecut şi prezent. Putem descoperi pretutindeni urme care să ne îmbogăţească trecerea.

Lambert van Nistelrooij, raportor. Ca urmare a dezbaterii de azi dimineaţă privind pachetul de susţinere şi un mod de conducere financiar şi economic mai strâns şi mai sănătos, discutăm acum despre un număr de dosare de bază care sunt importante din punct de vedere al angajamentului necesar în legătură cu strategia UE Parlamentul doreşte în mod expres să dirijeze aceste propuneri emise de către Comisie şi, mai ales, de către Consiliu; este inacceptabil ca Consiliul să ia decizii în iunie fără ca noi să fi ajuns în mod expres la un acord privind anumite chestiuni de fond. Discutăm aici despre direcţie şi, de asemenea, despre punerea în aplicare în viitorul apropiat.

Să-i dea un sens, un rost, o legitimare. Ideea Marii Uniri a devenit, din motive obscure, o idee extenuată.

Anii interbelici au fost prea puţini şi prea neîndemânatici pentru o aşezare, iar internaţionalismul proletar nu i-a venit nicidecum în ajutor. Faţă-n faţă cu non-locurile lumii contemporane, indiferente şi nerăbdătoare, cu aglomerarea semnelor că rătăcim într-o lume ce pe nesimţite cade, am fi putut găsi în spaţiul mioritic un loc al nostru.

Lucian Blaga ne oferea un nume — ar fi fost slujba noastră să-i construim o realitate.

Meniu de navigare

Societatea românească trece printr-o stranie criză identitară. Stranie, căci greu reperabilă în doze atât de acute şi de a-tipice la vreun alt neam.

Naţional şi patriotic sunt, la noi, cuvinte de ocolit atunci când nu le ataci cu superioritate, în răspăr cu tot ce se întâmplă azi în lume.

Atributele lumii contemporane — mondializare, globalizare, comunizare, masificare, internetizare — depersonalizează periculos, e adevărat, dar reconsiderări paşnice şi fireşti ale apartenenţei le ţin piept pretutindeni.

Europa funcţionează ca un tot numai privită de la distanţă. De aproape, diferenţele au fost mereu puternice şi aşa vor rămâne o bună bucată de vreme.

Orice uniformă creşte pofta de costume personalizate. Românismul e pentru români cauză, nu efect. Românii pun în seama românismului lor, pripit şi nediferenţiat, toate neîmplinirile, toate ororile.

A se vedea, Emily în acțiune

Pe acest fundal ne-isprăvit şi foarte critic, intervine iluzia rezolvării rapide, printr-o minune fie ea întâmplare ori om, neapărat providenţiale! Devine o boală […] A cultiva, fără încetare, spiritul critic e a te păstra, programatic, «în afară», a nu răspunde nici unei chemări, nici unei invitaţii. Numai un neam deloc împăcat cu propriul trecut poate cheltui atâta energie neagră pentru a demola tot ce-l înconjoară.

• (PDF) GUILLAUME MUSSO MÂINE | Mihaela Iftene - cocarde-nunta.ro
• Discuție Utilizator:Turbojet/Arhiva - Wikipedia

Constat, de o bună bucată de vreme, o tot mai accentuată, mai diversă şi de o calitate în creştere manifestare a unui fenomen pe care l-am numit re-locuirea culturală a Clujului, a oraşelor şi satelor României. Reîntoarcerea la actul cultural sub cele mai variate şi, uneori, surprinzătoare moduri e semn că românii au redescoperit cea 6 mai sigură, mai neîndoielnică şi mai înaltă cale de asumat şi consolidat identitatea naţională în chiar plin proces de aliniere la norme continentale şi mondiale: Cultura.

Eu nu-s român prin sânge, ci prin cultură, prin limbă.

EFIGIE DE PICTOR DAN HATMANU

Limba şi cultura mi-au dat mie Patria. Ele m-au făcut român. Pe Tata, la răscrucea marilor întrebări pe care le punea istoria, l-a făcut român opţiunea pentru dreptatea cauzei româneşti în problema Transilvaniei. Pentru el, dreptatea i-a impus atitudinea.

Pentru mine, nu a existat chestiunea alegerii. M-am născut într-o pierdeți în greutate chist ovarian, într-o limbă, într-o privelişte dominată de această limbă ale cărei farmec şi bogăţie transcendentală le-am simţit din copilărie; nu pot să le aparţin decât lor, adică României. Înscriam, cu acest titlu, despre romanul Moartea baroanei al lui Ştefan J.

Fay fiindcă descopeream o conştiinţă exemplară slujită de un verb în stare să scoată în evidenţă sensuri grave ale istoriei şi să le prefacă în pietre obligatorii ale respectului de sine al unui neam.

O memorie ruminantă, un simţ rar al răspunderii individuale faţă în faţă cu destinul comunităţii aparţinătoare transformau — cu argumente ţinând de logica bunului simţ şi de justiţia devenirii istorice — tema transilvană în motiv obsedant de gândire şi simţire, cu adânci semnificaţii simfonice, şi în datorie de împlinit în numele autohtoniei absolute a românilor ardeleni.

Să sară câte patru trepte dintr-o dată şi la urmă cinci? Să alunece pe balustradă? Dar în ce mod? Culcat pe burtă, cu picioarele înainte?

Ştefan J. De o inteligenţă periculoasă pentru cine îşi simte limitele propriei inteligenţe. Tânărul Ştefan Fay face ucenicie în atelierul sculptorului Ion Jalea, alt prieten al părinţilor săi. Studiază la Bucureşti sculptură, apoi pictură. Începe să scrie.

Discuție Utilizator:Turbojet/Arhiva2016

Întâlnirea cu câteva somităţi ale intelighenţiei noastre, unele dintre ele vechi prieteni ai tatălui său, îl marchează. Tăietura netă şi oarbă a evenimentului istoric este umanizată într-o pro- 7 ză de extraordinară ştiinţă a reconstituirii.

Personaje reale, altele imaginare, date extrase din documente, verificabile, şi altele avansate ca variante valabile ale realului sunt fixate sub lupa măritoare a descrierii. Povestirea lucrează, declarat şi îndrăzneţ, în descendenţa prozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu, Pavel Dan, chiar Blaga, dar şi cu o vagă ritmare sadoveniană a detaliului.