Sufletul de ploaie pierde în greutate, Nu te increde in promisiunile facute de diete

Ex Posts Noi E suficient sa ma gandesc la mine ca sa devin un monstru. Eu vreau, eu pot, eu merit, pentru mine. E suficient pentru ca toate mecanismele mele interioare sa sufoce iubirea si sa ma faca una cu lumea.

Lumea din cioburi pe care la randul tau calci cu talpile goale. Raspunsul e sa ma gandesc la tine. Si tu sa faci la fel. Vezi tu… sinucigandu-ne unul prin celalalt…devenim nemuritori.

Cinci lucruri despre moarte, din perspectivă științifică

OM Efecte secundare ale arzătorului de grăsimi super te opresti. Timpul tace. Deschizi ochii si in mutenia absoluta vezi. Destinele macinate de tristete, pedeapsa pamantului, a firii, a starii. O durere acuta musteste usor din aer si simti cu adevarat. Valorile se schimba si omul din oglinda devine un strain.

Sorin Cerin = Suflete Pereche

In trupul sau sufletul de ploaie pierde în greutate simti mort, sufletul de ploaie pierde în greutate, pedepsit. In jurul tau mortii se misca si le zornaie sufletele goale. Esti universul insusi, simtind. Esti rece. Caldura e o stare pe care o gasesti doar in OM. Omul, capabil sa fie atroce, sa sfasie pentru placerea de a te auzi urland. Omul, un ocean de iubire infinita capabil sa stearga lacrimi.

Trebuie sa slabesti ? Afla greutatea ta ideala. Rapid si usor

Undeva Undeva in vortexul albastru instelat dragonii se joaca multicolori. Gandul se arunca din inaltimi imprastiindu-se ca o ploaie stralucitoare peste suflete.

Umbrele tac. Nu mai cheama. Nu trec de pelicula de fericire. Ploua cu nori si planeta respira in ritm cu tine. Acolo e capatul Universului.

Acolo sufletele isi deapana vietile. Rataceste Nu te pierde de unitate de slăbit. Hraneste-ti sufletul. Nu lasa vantul sa te imprastie. Rataceste in ploaie, zambeste arogant, lasa urme de pasi pe noroi. Fura fara sa te temi, un sarut. Atunci cand te pierzi in ocean si te gasesti singur in mijlocul unui abis de apa, regula de aur este sa nu agiti apa in jur.

Nu stii ce inoata sub tine, nu stii ce unduieste in jurul tau asteptand, nu vrei sa trezesti curiozitatea pradatorilor.

Aceleasi reguli se aplica si cand te pierzi in viata. Toti monstrii stau ascunsi doar cu putin mai incolo de coada ochiului. Esti cu 20 de ani mai batran. Circul spatial e plin de entitati adunate pentru un singur lucru: distractia. Intri in cortul vrajitorului cuantic si pui pe masa lui o moneda.

Nu te increde in promisiunile facute de diete

E simbolic. Sunteti cu totii Stapanii Universului. Nu aveti nevoie de monede. Sunteti singuri si orice inchipuire e doar o forma de exprimare. Vrajitorul iti propune un targ. Te va trimite in transcedental.

Te vei naste muritor. Vei primi cadou o lume a ta pe care o vei imparti cu altii la fel ca si tine, cu aceeasi perspectiva individuala asupra lumii.

Societate Cinci lucruri despre moarte, din perspectivă științifică Se poate explica moartea obiectiv și științific? Când începe? Ce se întâmplă după? Ce arată experiențele de moarte clinică?

Vei suferi. Te vei chinui. Vei imbatrani. Dar nu conteaza, pentru ca in realitate esti nemuritor. Va parea real.

Va fi real. Va fi infiorator. Pentru o moneda: cel mai ingrozitor high al lumii tale.

Accepti, oricum nu conteaza. Va fi amuzant. Te vei trezi maine! Ne vom plimba pe culoare de stele. Vom inhala cocktail de gaz nobil in sufletul de ploaie pierde în greutate ca sa ne relaxam simturile si vom incinge hore in costume spatiale cu golul nesfarsit sub noi. Vom zbura prin univers captivati de tot ceea ce gravitatia si primitivismul ne-au ascuns.

Intr-o zi vom rade in fata mortii si-o sufletul de ploaie pierde în greutate trata ca pe raceala cu siropuri din plante de pe planete interdimensionale.

Poate chiar vom ajunge sa eradicam moartea din greseala asa cum am descoperit inghetata. Poate vom invata sa ne nastem fara trupuri si sa dormim in sticle goale de brifcor sub cerul instelat. Asta daca nu ne ucidem intre noi. Infinitatea posibilitatilor nu poate decat sa ne bantuie. Gandul ca suntem o anomalie, sufletul de ploaie pierde în greutate nefiresc intr-un spatiu cum să slăbești încet, dar sigur si gol, e sinistru.

Ne vom pierde vreodata si vom disparea fara ca nimeni sa stie ca in spatiul tacut ceva absolut uimitor si unic a respirat pentru o secunda? Sau suntem poate atat de banali incat asemenea ganduri arogante starnesc rasul creatorilor care ne privesc prin lupa. Somn usor! Tu de ce te trezesti dimineata? Spune-mi ca o faci ca sa mergi la serviciu. Spune-mi cum lucrurile pe care le faci robotic zi de zi sunt cele pentru care merita sa traiesti.

Si spune-mi toate astea privind pe fereastra atat de multi alti 4 pereti ai altor oameni la fel de fericiti. Oare chiar nu vezi ca ne-am pierdut esenta? Repetitia aceasta obsesiva a zilelor la indigo blasfemiaza. Sterge culorile si le face urate, pale, incat sa uiti cum e verdele verde si albastrul albastru.

Razi cu un sfert de zambet si spui cu mana pe suflet ca asa arata tot zambetul tau. Te minti ca ai zambit intreg. Si adormi ca sa fii odihnit pentru o noua zi. O alta pe care sa o incepi in forta.

Dar nu pentru tine.

1. Multi slim foro
2. Plouă afară, plouă şi-n suflet – Între oglinzi paralele
3. Poveşti nespuse

Oare chiar nu vezi? Nu e niciodata pentru tine. Zgomot Am cunoscut prea multi oameni mici care folosind cuvinte mari au incercat sa creasca.

Pentru ca da, cuvantul poate face asta. Dar ca spectator al acestui rusinos spectacol am inceput sa ma tem de cuvant.

Am inceput sa tac mai mult si tacerii sa-i inteleg soapta stinsa. Si descoperind o lume tacuta m-am ratacit in ea.

In tacere e umilinta si regasire. Pierdut, inteleg tot mai greu de ce unii au nevoie sa tipe. Ma zgarie, ma irita si ma indepartez. Sunt egoist.

Ma vreau departe de forfota de oameni. Timp Suntem nebuni. Am inebunit toti. Nu mai avem timp pentru noi.

• Ex Posts | conceptivor blog
• Calaméo - Sorin Cerin = Suflete Pereche
• Cum să slim jos tastele
• Slabire msm
• Cinci lucruri despre moarte, din perspectivă științifică | Societate | DW |
• All rights reserved.
• E în toiul verii, dar plouă.
• Docs slabire lawton ok

Il vindem. Cu toate acestea de cele mai multe ori nu avem nici bani.

Si cautam sa stoarcem din noi mai mult timp ca sa il putem vinde. Pe mai multi bani. Si reusim.

O poveste nescrisă Plouă………, Încă se mai aud păsările ciripind. Îţi dau senzaţia că şi ele se bucură de picăturile reci ale ploii de vară. Vara,ce anotimp minunat…. Aceasta este viaţa de adolescent nebun care vrea să-şi trăiască viaţa la maximum.

Nu mai sunam prieteni. Nu mai iesim in oras. Suntem prudenti, avem putin, niciodata destul, muncim neincetat cu mana intinsa spre stelele atat de aproape, ca si atinse, inca putin. In goana noastra ne ratacim de noi. Ne intalnim pe strazi si grabiti salutam formal. Avem treaba.

Inchidem ochii si ne trezim dimineata cu 20 de ani mai batrani. Nu avem timp, nici bani, dar de aceasta data parca nici nu mai conteaza.

N-au fost destule rasarituri, apusuri, saruturi, mangaieri, nebunii, fotografii, imbratisari, prajituri, calatorii, valuri sarate, vise atinse, zmee inaltate. Ni le-am confiscat, au fost vandute. Am ramas cu timpul, putin si el, acum parca al nimanui, devalorizat, muribund.

Si unica firava consolare e ziua de azi, ziua in care inca pot ridica un ultim zmeu. Betoane N-am reusit sa fug de oras. Ii simt lanturile tot mai reci si mai grele legandu-ma de o viata pe care nu mi-o doresc. O viata sablon. Nu am reusit sa imi arunc rucsacul pe o plaja sau pe un munte, gasindu-mi casa noua in mijlocul unei comunitati la fel de satule de sabloane si reguli menite ruginirii spiritului.

Nu am reusit pentru ca nu am incercat.

Orasul ma inghite si ma mesteca impreuna cu toate plicurile care vin pe numele meu in cutia postala, impreuna cu toate hartiile semnate vreodata flexat din incheietura ca si cum ar conta.

Ca un copac dezradacinat ma ingalbenesc si simt cum imi cad frunzele. Intre falcile inclestate ale monstrului de fier beton am inteles ca nu orasul m-a frant…ci frica. Daca ceva, orice, nu exista, de ce ar incepe la un moment dat sa existe? Existenta fiind asa cum o cunoastem noi un proces finit, ori cel putin de eterna transformare, iar inexistenta avand o singura forma liniara, muta, nealterata pentru totdeauna.

Cu alte cuvinte care este motivul pentru care acolo unde este dintotdeauna liniste deplina sa apara la un moment dat un sunet. Un sunet care creste in intensitate, schimba octava, paleste si moare.

De ce? Ce face diferenta intre secunda in care nimic nu era si secunda in care apare necesitatea ca ceva sa existe? Doar daca nu cumva inexistenta nu exista si dintotdeauna Ceva a existat intr-o forma inexprimabila. Ceva care sa ascunda raspunsul tuturor intrebarilor si sa dea sens prin sine tuturor paradoxurilor.